joi, 30 iulie 2009

Optimismul

Plictisita de blogosfera romaneasca in care toti au pus coada la pruna, fiind cu totii somitati in toate domeniile existente (vezi discutiile Gigel/vs. alte prezente feminine dezinhibate, blogurile "de top" cu trafic mare si indice mic de comasare a neuronilor) mi-am incercat norocul in blogosfera germana. Ca peste tot, bloguri slabe dar si foarte bune. Am observat ca multi sustineau o campanie numita "Optimisumus hoch 1000". Merita sa intrati pe site, daca stiti germana. Si daca nu, tot merita pentru ca are fotografii minunate.
Ideea e simpla, fiecare postare trebuia sa cuprinda un motiv pentru care merita sa fim optimisti. Nu optimist "in general", ci optimist neamt. Raspunsurile din Doischland ma uimesc prin mandria de a apartine acelui popor. Nemtii se bucura ca in tara lor e pace, ca sunt campioni la exporturi, ca au invatat din istoria lor ceva, ca mereu s-au descurcat cumva si ca desi e criza, sistemul lor educational si de sanatate e OK, ca sunt un popor unit care isi respecta valorile etc. Scary. Ce-i drept, unii cad in patriotism de parada, insa IL AU. Sunt patrioti si sunt mandrii.
Sunt foarte curioasa ce ar dezvalui o astfel de campanie si in Romania. As da o leapsa cui ma citeste. Incep eu:
Sunt mandra ca sunt romanca pentru ca:
  1. Am o tara frumoasa. Am o istorie bogata, cu multe influente culturale. E vina personala a fiecaruia daca nu stie sa se bucure de ele.
  2. Tara noastra are si a avut destule personalitati geniale. Poate sunt si eu printre ele. Sau tu. Sau X de pe strada.
  3. Miscari si nemultumiri exista pe intreg pamantul. La noi e pace. Daca vi se pare putin, stati o tara pe mess cu prieteni din Israel.
  4. Ca femeie, sunt libera sa aleg. Aici exista egalitate de drepturi intre sexe. Daca ar exista si egalitate in obligatii, as spune ca e Paradisul.
  5. Criza? O fi. Insa spre deosebire de altii, romanii s-au descurcat mereu cumva. Puneti o americanca tina o casa si o familie cu salariile noastre si apoi faceti-i programare la psiholog.
  6. Ospitalitatea nu a murit inca.
  7. etc..etc..etc.

Dat mai departe.

Domnu' Mazemania, stiu ca acum tu esti mandru si ubermandru ca esti tatic, dar ce esti mandru ca esti roman? si Lucian oare ce spune?

marți, 21 iulie 2009

ARTMania2

...si la drept vorbind, din backstage Artmania suna mai bine. Interesant e sa vezi ca rokari feroce (Subscribe, anyone?) vin in back dupa concert beau apa plata si cate un bol de cereale cu lapte. Sau ca solista de la Tristania e o bomboana de fata comunicativa si vesela. Sau ca Nightwish is fitosi, dar asta stiam deja.
Pe scurt: a fost super. Cald si la propriu si la figurat.

Tristania rocks. Noua solista Mariangela nu e Viebeke, e altfel, dar face toti banii. Are voce si duce stindardul cu onoare mai departe. Nu acelasi lucru se poate spune despre Anette de la Nightwish. Publicul era in delir, insa nu pricep de ce. Chestie de gust.O surpriza extrem de placuta au fost vecinii nostrii de la Subscribe. Iar Pain au fost singurii care au contat in seara 2.

Seara 1 a decurs exact cum m-am asteptat. Tristania OK, My Dying Bride exact asa cum ii stim (fane gotice in giulgiuri negre si oftaturi despre "vocea tamaduitoare a lui Aaron), si Opeth -nu prea ma omor dupa ei, asa ca nu pot spune mare lucru.


Great fun, great music, great people.

luni, 13 iulie 2009

ARTMania

Yeaaah...Tristania.

Trist e faptul ca organizatorii s-au gandit sa puna ca voluntari la trupe oameni care habar nu au de muzica rock sau de muzica buna, in general. Ca sa fie mai eficienti, mai profi si sa nu se implice emotional. Corect, ce sa zic. Vestea buna e ca daca vine Guta, precis ma ia voluntar !

marți, 7 iulie 2009

Saptamana pe scurt

Ultimele aventuri:

1. A murit Michael Jackson. Dupa ultima zvacnire cu History, murise deja. Mi se cam rupea de decesul lui, cum, de ce. etc...Ma asteptam sa fie o supradoza sau ceva de genul asta. Pana cand am revazut concertul in 1994 de la Bucuresti si mi-am adus aminte de perioada in care cantam non-stop "Who is it?" Sad. Mare star. Mare influenta. Consideratii care ma duc la urmatorul punct

2. Marele mars auto organizat la Sibiu in cinstea memoriei MJ.  Si disputa de pe forumul de Sibiu cu organizatoarea. Ca nu s-au dus decat cativa fani, era de asteptat. Trist e ca tinerii si nu numai se agita pentru vedete decedate care nu au nimic de a face cu realitatea Sibiului, dar li se rupe de lucrurile cu adevarat importante. Cand o sa se faca centrala atomica aici, o sa-i facem mars lui Madonna. 

3. Ziua mea. Intotdeauna mare eveniment. Am mers cu cel-pentru-care-gatesc la restaurantul Max, de pe Ocnei. Excellent choice. Locatie superba, liniste, muzica de bun gust (atat cat sa se distinga melodia, insa sa nu iti acopere vocea), iar mancarea... de vis. ceva inedit a fost pentru mine Fondue (poate-s taran, dar m-am bucurat ca un copil cand a aprins lumanarea de sub vas, plus ca e undeva acolo o placere sa dai cu furcuta prin oala, ca mami m-a invatat "sa nu ma joc cu mancarea in farfurie". Uite ca am 30 ce ani si ma joc, mami!).  Daca tot mergeti la Max trebuie sa incercati muschiul de vita pe piatra incinsa, unde razvratitii etichetei pot sa isi taie singuri feliiile si sa le lase la parlit cat de tare vor. Gigelitatea a apreciat foarte tare somonul cu catofi. Desertul de sorbet de pepene a fost un vis. Iar prosecco se cam ridica la cap repede...Singurul minus este faptul ca siteul lor e doar in limba germana, lucru care denota un fel de sfidare la adresa romanilor. Bitte -bitte, auch rumaenische Leute haben Geld bei euch zu essen!  

4. Pizza de la Fratelli e chiar buna. Nu excelenta, buna.

5. Forum meet-ul care a fost fain, desi cam scurticel. Si cam scortos.  

6. Vine ARTMANIA. Ne bagam voluntari din nou! Tistania here I come!